"Cluburile"
(clasificarea după tipul de activitate)
© Text: D.
Lâtov, 2002 - 2005.
© Poze: E.Filatova, 2001.
© Traducere: Magdalena László-Kuţiuk, 2000
(M.László-Kuţiuk - 76434 Bucureşti 69, Aleea Pricopan # 1, bloc 33, ap. 8).
Tipurile socionice se pot grupa pe baza trăsăturilor generale în aşa numitele grupuri mici. In socionică sunt utilizate cel mai frecvent grupele alcătuite din 4 tipuri. "Cluburile" reprezintă cele nai pregnante şi cele mai evidente, dar şi cele mai bine diagnosticate grupuri mici.
Ce sunt "cluburile"?
"Cluburile "(termenul lui G. Reinin şi A. Augustinaviciute) sau clasificarea în funcţie de tipul de activitate (termenul lui V. Gulenko) sunt grupuri formate din 4 tipuri de metabolism informaţional îmbinate după funcţia psihologică intuiţie/senzorică şi logic/etic. După cum dovedeşte experienţa apartenenţa la un club se recunoaşte uşor chiar şi de la distanţă deoarece ea se exprimă foarte bine în activitatea conştientă a acelei persoane şi anume datorită preferinţei pentru o formă sau alta de activitate.
"Cluburile” au fost descrise chiar înaintea apariţiei socionicii şi anume în tipologia lui Myers-Briggs mai exact în lucrarea de referinţă a lui I. B. Myers „Gifts Differing”. La americani aceste grupuri sunt denumite "career interest groups” (grupuri de interes pentru cariere) şi sunt foarte bine studiate şi descrise. In socionică s-a reluat studiul acestor grupuri de către V. V. Gulenko care a adăugat acestui studiu ceva nou şi anume recomandările privind orientarea profesională şi aplicarea acestor grupuri în pedagogie. G.R. Reinin şi E.V. Şepetko au descris acţinea reciprocă a tipurilor în interiorul "cluburilor."
"Clubul" şi orientarea profesională
"Cluburile" joacă un rol foarte important în orientarea profesională precum şi în predare, deoarece însuşirea de către elev sau student a cunoştinţelor depinde în mare măsură de "clubul" către care este orientată predarea.
Merită să remarcăm că aceste "cluburi" sunt foarte bine cunoscute în psihologie, chiar şi de aceia care nu au auzit niciodată despre socionică. Faptul se explică prin aceea că psihologii care studiază clasificarea formelor de activitate conştientă a omului incluzând cea profesională au întocmit adesea clasificări care se aseamănă ca două picături de apă cu "cluburile" socionice. G. Reinin citează, de exemplu, clasificarea tipurilor de gândire elaborat de Institutul de Informaţie Ştiinţifică de Stiinţe Sociale al Academiei de Ştiinţe al URSS. Aceste tipuri sau categorii sunt cea conceptuală, cea socială, cea estetică şi cea tehnologică (Simentovscaia, 1985).
Totuşi "cluburile" nu sunt legate strict de profesia individului. Fiecare profesie reprezintă o infrastructură destul de complexă în care sunt interconectate diverse specialităţi. De exemplu "scheletul" armatei e format de tipurile senzorialo-logice şi de la toţi care servesc în armată li se cere stăpânirea unor deprinderi senzorialo-logice cel puţin de nivel mediu. In acelasi timp, în armată există un şir întreg de specialităţi pentru care e nevoie în aceiaşi măsură şi de capacităţile celorlalte "cluburi" - serviciul de informaţii (recunoaştere), munca ideologică, munca în cadrul statului major, şcolile superioare de pregătire militară etc. Există de asemenea o serie de specialităţi militară auxiliare ca de exemplu medicina militară, serviciul culinar etc. Iată de ce nici cel mai înalt rang în armată nu ne garantează că posesorul lui aparţine unuia din tipurile senzorialo-logice.
La fel şi în ştiinţă. Deşi în domeniile stricte de cercetare se remarcă mai ales tipurile intuitivo-logice, totuşi există şi munca de acumulare a datelor experimentale, munca de predare etc. În care se regăsesc şi reprezentanţii altori cluburi. Pe de altă parte, nici cercetarea nu reprezintă "jocul pur al minţii", de aceea printre numele unor învăţaţi cunscuţi vom întâlni, spre exemplu, reprezentanţi ai clubului social - A.A. Ioffe (introvert scnzorialo-etic), J.A. Alfiorov (extravert senzorialo-etic) ş.a.m.d.
Comunicarea în interiorul „clubului"
Intr-un club sunt reprezentate raporturile de opoziţie, oglindire şi cvasi-identitate (vezi capitolul dpre relaţiile dintre tipuri).
Un "club", chiar şi unul în care nu sunt reprezentate toate cele 4 tipuri - este un grup foarte bun pentru perfecţionarea deprinderilor propri profesionale, al "atacului cerebral", pentru îndeplinirea activităţii uzuale. "Cluburile" se alcătuiesc de obicei de la sine, legat de tipul de activitate al participanţilor. Astfel în instituţiile ştiinţifice sunt reprezentaţi cel mai adesea „cercetătorii”, în posturile de conducere sau printre ofiţeri - „pragmaticii” (”practicii”), în comerţ sau pe scenă - „socialii”, în literatură şi în mass-media „umaniştii”. Dar "cluburile” devin ineficiente când ne aflăm în faţă cu manifestarea unor însuşiri omeneşti neobişnuite, cum ar fi încordarea forţelor, promovarea în carieră. Dacă în cadrul clubului apar asemenea probleme vor apărea neînţelegeri şa adversităţi deşi s-ar fi părut până de curând că membrii clubului se înţelegeau de minune între ei.
"Pragmaticii"/"practicii” (senzorialii-logici)
 Administrator/ Sherlock Holmes |
 Inspector/ Maxim Gorki |
 Mareşal/ Jucov |
 Maistru/ Jean Gabin |
Reprezentanţii acestor tipuri apreciază totul din punctul de vedere al rezultatelor, nu le plac "fanteziile" şi "vorbăria goală". Felul lor de comunicare privit îndeaproape este destul de grosolan ("eu sunt un om dintr-o bucată"), fară ocolişuri atunci când partenerul nu se impune. Problema lor de bază este nepriceperea de a se lămuri cu privire la propriile sentimente, lucru suportat cu greu mai ales de femeile aparţinând acestor tipuri. Deoarece nu ştiu să-şi exprime în mod adecvat sentimentele lor şi nu înţeleg prea bine sentimentele altor oameni ei devin adesea în procesul comunicării sau lipsiţi de elasticitate, prea duri sau bănutori. O altă problemă a lor este automatismul "căilor obişnuite": nu le place să-si însuşească "cunoştinţe inutile" adică ideile care nu au fost încă simplificate pentru a deveni aplicabile pentru "utilizarea consumatorului”. De aici apare paradoxul, în şcoală se numără printre elevii slabi ("de ce are el nevoie de aceste formule abstracte?”), dar în viaţă au mai mult succes decât şcolarii premianţi. Aceasta se explică prin faptul că şcolile noastre care urmăresc însuşirea mecanică a unor cunoştinţe abstracte însă nu sunt în stare să aprecieze folosul deprinderilor practice ale „pragmaticului”.
"Socialii" (senzorialii–etici)
 Voios/ Hugo |
 Custode/ Dreiser |
 Politician/ Caesar |
 Mediator/ Dumas |
Necesităţile omului, viaţa sa şi lumea sa materială-iată ce-i interesează. În afară de aceasta aceştia sunt tipurile cele mai sensibile, acordă cea mai mare atenţie tuturor aspectelor legate de sensaţii şi trăiri deci ştiu să se scoată în evidenţă şi pe ei înşişi şi sunt sensibili la manifestări similare din partea altor oameni. Simţul realităţii şi capacitatea de a ajunge la o înţelegre le asigură adesea succesul în viaţă şi... atenţie din partea sexului opus. Latura lor slabă este „miopia”, lipsa unui scepticism lucid. Ei adesea supraapreciază capacitatea lor de a se înţelege cu o anumită persoană şi de a o influenţa, în loc să cântărească factorii obiectivi. Astfel, spre exemplu, dacă profesorul a pus o notă proastă elevului „social”, prima sa reacţie va fi nu aceea că nu a învăţat bine lecţia, ci că profesorul nu îl simpatizează.
„Umanişti" (intuitivii-logici)
 Tutore/ Hamlet |
 Introvert etico-intuitiv Umanist/ Dostoievski |
 Psiholog/ Tom Sawyer |
 Liric/ Bradbury |
Aceştia sunt oameni a căror imaginaţie este îndreptată spre lumea oamenilor şi a relaţiilor dintre ei. Capacitatea lor constă în aceea că ştiu să insufle entuziasm sau să liniştească pe ceilalţi, să găsească o cheie pentru oameni şi capacităţile lor. Partea lor slabă sunt afectele, pasiunile, care nu le permit să trăiască liniştiţi. Pun la suflet prea multe probleme, motiv pentru care sunt posibile stresuri şi prăbuşiri nervoase. În plus sunt cei mai puţin practici dintre toate tipurile. Le vine mai uşor să convingă pd cineva să facă ceva-ehiar să-1 înflăcă — reze, decât să o facă singuri.
„Cercetătorii" (intuitivii-logici)
 Înterprinzător/ Jack London |
 Analist/ Robespierre |
 Inventator/ Don Quijote |
 Critic/ Balzac |
Ei posedă o gândire analitică dezvoltată şi o imaginaţie vie, chiar dacă profesia lor reală (de exemplu tractorist) nu îi predispune în mod deosebit să aibă preocupări înalte. Preocupările lor sunt variate, de multe ori el îşi însuşesc şi cunoştinţe “în plus”, sperând că poate mai târziu o să le fie de folos. Ei cugetă mult şi adesea iau hotărâri care nu sunt şablon. Partea slabă a “cercetătorilor” e aceea, că nu întotdeauna dau dovadă de sufficient tact în relaţia cu oamenii. În afară de aceasta, ei în mod vădit, nu sunt sufficient de atenţi la amănunte, la latura practică (utilă) a lucrurilor. Se întâmplă să ia o decizie strălucită şi să resimtă dificultăţi în realizarea (implementarea) practică.